Tavrovski: Putin a dezbătut cu China începutul războiului cu SUA

La Forumul Econmic Estic, preşedintele Xi Jinping a fost oaspetele principal. Nu pentru că a fost pentru prima dată când liderul chinez a venit la această reuniune aflată sub directul patronaj al preşedintelui Putin. Nu pentru că delegaţia chineză a fost cea mai numeroasă (aproximativ 1.000 de oameni) şi reprezentantivă. Respectul evident al preşedintelui Putin, interesul deosebit acordat de presă şi simpatia populaţiei locale se explică printr-o singură circumstanţă – în mod neaşteptat pentru comunitatea mondială, poate chiar pentru China însăşi, ţara a ajuns în epicentrul unei furtuni geopolitice care se apropie, scrie Iuri Tavrovski, profesor la RUDN, în Moskovski komsomoleţ.

În ultimii 10 ani, noi în Rusia ne-am obişnuit cu războaiele hibride: sancţiuni economice, campanii propagandistice şi alte forme de intimidare din partea Occidentului în frunte cu Statele Unite. China însă, deşi ritmul alert de creştere trezeşte nemulţumire, a fost mult prea importantă pentru Occident ca sursă de produse ieftine şi de calitate, care a ajutat la menţinerea bunăstării populaţiei (în 2015, fiecare familie americană a economisit câte 750 de dolari pe seama produselor chinezeşti ieftine), ca factor de îndulcire a crizei financiare mondiale. Cele 1,2 trilioane de dolari investiţi de China în obligaţiuni americane susţin imperiul dolarului, stabilizează sistemul mondial.

Nemulţumirea şi apoi teama în faţa unei Chine tot mai puternice a apărut pentru prima dată în 2009, când preşedintele de atunci al SUA, Barack Obama, i-a propus omologului său chinez, Hu Jintao, să conducă lumea împreună, după formula G-2, unde America ar fi fost fratele mai mare, iar China – cel mic. Drept răspuns la refuzul anticipat al Beijingului, Washingtonul a proclamat doctrina „Virajul spre Asia”, începând să concentreze de-a lungul graniţelor Chinei toate noile lui arme. Concomitent, SUA au început să construiască un bloc comercial antichinez, Parteneriatul comercial transpacific. Dar toate astea nu au fost decât preludiul unui război hibrid împotriva Chinei, care se desfăşoară sub ochii noştri, afirmă autorul articolului din MK.

Preşedintele Xi Jinping a fost nevoit să preia personal conducerea contraatacului asupra Casei Albe, de unde, încă din primele zile ale preşedinţiei Trump au răsunat ameninţări cu război economic. La începutul mandatului său, în ianuarie 2013, Xi Jinping a declarat: „Nici o ţară nu trebuie să mizeze pe faptul că vom face comerţ cu interesele noastre cheie, nimeni nu trebuie să spere că vom gusta roadele amare ale ştirbirii suveranităţii, securităţii şi intereselor statului”. Beijingul a propus o serie de compromisuri raţionale, a propus Statelor Unite tranzacţii şi contracte avantajoase pentru sute de miliarde de dolari, dar pentru Trump nu a fost suficient.

Sancţiunile deja introduse, în valoare de 50 de miliarde de dolari, noul pachet promis de 200 de miliarde şi chiar perspectiva taxării întregului export chinez (375 miliarde în 2017) nu reprezintă întreg scenariul acţiunilor antichineze. Este vorba despre un război multilateral, hibrid, unde măsurile comerciale şi economice sunt doar o parte din arsenal. A devenit deja evidentă tentativa de a influenţa asupra politicii interne a Chinei, de a slăbi poziţiile Partidului Comunist. Concentrând sancţiunile pe domeniile de tehnologie avansată, Washingtonul încearcă să agite spiritele în provinciile riverane ale Chinei, unde sunt concentrate întreprinderile de resort. Nimeni nu intenţionează să anuleze inclusiv tradiţionalele forme strategico-militare de intimidare. În locul Parteneriatului transpacific, se formează gruparea regională India-Oceanul Pacific (SUA, Japonia, Australia şi India). Se accelerează reînarmarea bazelor din Japonia, Coreea de Sud. Creşte temperatura în focarul de tensiune din Taiwan.

Pe acest fundal s-a desfăşurat întâlnirea liderilor Rusiei şi Chinei de la Vladivostok. De fapt, a fost prima ocazie de a analiza începutul etapei deschise a războiului hibrid împotriva Chinei, care, în documentele oficiale şi în presa locală, este desemnat prin „noile circumstanţe”. Ce pot face împreună Rusia şi China în aceste noi circumstanţe? Cred că despre asta au vorbit Putin şi preşedintele Xi Jinping în spatele uşilor închise. De unde a ieşit informaţia despre continuarea dezvoltării colaborării comerciale şi economice, despre noi tranzacţii de amploare între firmele ruse şi chineze, despre cooperarea regiunilor.

Dar asta nu este decât aritmetica parteneriatului nostru, ca să spunem aşa. Mai este şi matematica superioară, bazată pe potenţialele nucleare, pe coridoarele comerciale strategice cu ocolirea capcanelor americane, pe sistemele cosmice şi apărarea cibernetică, pe noi alianţe valutare şi militare… Puse la un loc, toate astea înmulţesc rezultatul în progresie geometrică. Este suficientă analiza reacţiei nervoase a Occidentului la participarea unui contingent militar chinez la exerciţiile Vostok-2018, desfăşurate în Zabaikalie concomitent cu Forumul de la Vladivostok.

Până acum, Rusia şi China s-au apropiat încet, pornind de la propriile interese naţionale, care nu au coincis mereu şi în toate privinţele. Cele două state au stabilit un format de interacţiune strategică atotcuprinzătoare, care a satisfăcut, în egală măsură, Moscova şi Beijingul, subliniind, totodată, că nu sunt pregătite să treacă la următorul nivel – alianţa politico-militară. Dar SUA au proclamat Moscova şi Beijingul adversarii lor strategici. La războiul hibrid împotriva Rusiei ei au mai adăugat un război similar împotriva Chinei.

Ne vom apropia şi mai mult şi, spate în spate, îi vom respinge pe adversarii comuni. După toate probabilităţile, semnarea documentelor privind noul format al relaţiilor noastre nu va avea loc nici mâine, nici poimâine.

Iuri Tavrovski, profesor RUDN