Criza ucraineană nu poate deveni “conflict înghețat”

Ucraina este sau nu mai este în război, dar criza ucraineană, cu extensiile ei, perturbă constant viață internațională. Dar presa euroatlantică pare să-i acorde tot mai puțin interes, după cum recunosc chiar analiștii ei. Asasinarea, săptămâna trecută, a unui lider al insurgenților din Donbass a readus însă (oare pentru cât timp?) în atenție conflictul.

E drept că ostilitățile practic au încetat (un comentator rus observă că din iarnă lui 2015 nu se mai duc lupte), linia frontului rămâne neschimbată de multă vreme, dar violări ale încetării focului (ca urmare a Acordurilor de la Minsk) sunt, zilnic, cu sutele sau chiar de câte o mie. Și războiul de amploare ar putea izbucni oricand, căci livrările și concentrările de arme nu-și opresc cursa. Apar noi complicații, cum este cea din Marea Azovului, unde Rusia a construit un pod  pentru înlesnirea și fluidizarea legăturilor cu peninsula Crimeea, iar Kievul vorbește de un act ostil și dăunător, căci pune probleme circulației navelor sale în zona. Un semn de întrebare preocupant pentru Kiev este și viitorul Ucrainei în noua configurație a rețelelor de transport energetic între Rusia și Europa occidentală. Sunt multe și multe alte probleme, inclusiv cele ce vor apărea în mod sigur dacă nu se trece la o reglementare negociată a acestui conflict. Un conflict care nu poate fi categorisit înghețat , precum cele din Transnistria, Ossetia etc. pentru că un asemenea punct fierbinte nu poate fi lăsat negestionat în mod cronic. Deblocarea e inerentă și cu cât mai curând, cu atât  mai bine pentru toate părțile, direct sau indirect implicate. Întrebarea este dacă această deblocare se va face prin forță, ceea ce ar fi catastrofal sau prin înțelegeri, fie în formatul Normandia (cu participarea unor puteri vesteuropene), fie în cadru ruso-american. Deocamdată însă, din păcate, așa cum declara ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, recentul atentat din Donbass a torpilat reluarea convorbirilor Normandia într-un viitor apropiat. Un parlamentar rus vorbea chiar de separarea definitivă a Donbassului de Ucraina. Dar cum? În formula tratativelor, prin creditarea unor variante de deal (practică privilegiată de președintele Trump). Ministrul de Externe francez Jean-Yves Le Drian opina de curând că în acest moment, dintre alegerile prezidențiale din Rusia, care au avut loc și cele proiectate în Ucraina pentru 2019 s-ar deschide “o fereastră de oportunitate”. Iar Moscova declara constant că este partizanul reglementării negociate. În sfârșit, chiar președintele Trump făcea, la 20 august, o declaratie, tipică pentru retorica sa:, adică una copios interpretabilă, când a abordat problema sancțiunilor aplicate Rusiei: “Avem multe lucruri pe care le putem face unii pentru alții. Siria. Ucraina. Multe alte lucruri”. Să fie aici oare o deschidere pentru un deal într-o formulă mai largă între Washington și Moscova? În același context, dar mai concret, ministrul de Externe Lavrov spunea: “Toată lumea va înțelege că sancțiunile aplicate Rusiei n-au fost decise din cauza Siriei sau a Ucrainei, ci pentru a aplică o strategie de concurență neloială și pentru a intimida Rusia”.

Dacă am da crezare agenției americane Bloomberg (dar reluată de agenția rusă RIA), președintele Putin i-ar fi propus președintelui Trump încă la întâlnirea lor de la Helsinki  organizarea unui referendum în Donbass, în care locuitorii din Donețk și Lugansk să decidă statutul celor două regiuni. Iar președintele Trump ar analiza acum această propunere.

 Corneliu VLAD