O hartă mereu perfectibilă

Harta politică începe să se apropie tot mai mult de oximoronul care se cheamă obiect imposibil. Flagrant greșită sau argumentat contestată și oricum mereu în schimbare, nu prea reușește să țină pasul cu realitățile mereu în schimbare. Parafrazând dictonul latin, și hărțile își au propria soarta. Precum cea imaginată de un grup de experți de la Bruxelles care au ambiționat să prezinte, prin culori diferite, poziția, și ea diferită, a statelor continentului față de strategia politică (să-i spunem comună?) în raporturile cu Rusia, sub impactul evenimentelor dramatice din Ucraina. De la declanșarea crizei, la sfarsitul lui 2014 și până azi, sancțiunile economice instituite în relațiile cu Rusia, iar apoi și măsurile de expulzare a unor diplomați ruși din capitalele europene, au fost (sau nu) aplicate diferențiat de la țară la țară, dar și pozițiile adoptate de statele europene s-au modificat pe parcurs.

Harta originală în chestiune, publicată în gazeta electronica “Bruxelles 2” tinde să devină tot mai multicoloră, căci politicile și intențiile capitalelor de pe continent devin tot mai nuanțate, mai condiționate și mai imprevizibile (sau de-a dreptul previzibile). Oricum, ea structurează statele Europei în cinci categorii în funcție de atitudinea lor față de Rusia.

Într-o prima categorie, a celor cu “atitudinea cea mai riguroasă” de aplicare a deciziilor UE la adresa Rusiei se află Marea Britanie (care este cu un picior în afara UE), Suedia, Lituania și Polonia.

Într-un al doilea eșalon, al statelor apreciate a avea o “poziție dura”, se regăsesc Estonia, Letonia, Danemarca, Republica Cehă, România, Albania și Norvegia (ultimele două nemembre ale UE).

Pe “poziții politice mixte”, cum delicat le numesc cartografii de ocazie, într-un al treilea grup, se află Germania, Franța, Finlanda, Olanda, Irlanda, Croația și Bosnia-Herțegovina (nemembru al UE).

Urmează, într-o a patra grupare, Italia, Spania, Portugalia, Slovacia, Austria, Slovenia, Belgia, Muntenegru, Macedonia de Nord și Turcia (ultimele trei state nemembre ale UE), cu poziție soft.

Și, în sfârșit, într-o a cincea secțiune, figurează Ungaria, Bulgaria, Cipru, Malta, Grecia și Serbia (nemembru al UE). adică “statele cele mai fidele Rusiei” și care au o poziție “foarte blânda”, cum le văd experții în politici și hărți.

Oricât de peticită și multicoloră ar arăta o asemenea hartă – și chiar arată așa –situația pe care se străduiește să o reprezinte grafic e mult mai complexă și mai subtilă, pentru a nu spune – măcar – incorectă. Constatarea că orice generalizare riscă să cadă în gresala e valabilă și aici. Presa vesteuropeană nu a oferit detalii despre criteriile de alcătuire a celor cinci “echipe”, dar oricine e familiarizat cât de cât cu ceea ce se întâmplă pe continent observă lesne relativismul și subiectivitatea acestui experiment cartografic.

Exemple? Franța și Germania nu pot fi puse împreună, căci Berlinul, spre deosebire de Paris, e mult mai favorabil și mai deschis cooperării cu Rusia și ridicării sancțiunilor. Turcia are relații economice, și nu numai, excelente cu Rusia. Și Italia, mai ales, de când are un nou guvern, pledează viguros pentru normalizarea relațiilor cu Rusia

Apoi, între timp, s-a mai schimbat câte ceva în ecuația Europa (fie ea UE sau non-UE) și Rusia. Cazul cel mai sugestiv este Austria,  exemplu de relații model cu Rusia: raporturi politico-diplomatice deosebit de active cu Moscova, schimburi comerciale și cooperare economică (în principal în energetică) de anvergură, la care se adaugă și neaplicarea măsurilor de expulzare a diplomaților ruși. Iar reverența grațioasă făcută, la propria nuntă, de doamna ministru de externe al Austriei partenerului ei de dans, președintele Putin, exprimă, nu doar coregrafic, ci nivelul înalt al bunelor raporturi ruso-austriece.

O reactualizare a hărții de la Bruxelles este, de aceea, necesară, impune noi și noi corective, căci lucrurile evoluează – și, din fericire, nu numai în direcție nefavorabilă climatului pe continent.

  Corneliu VLAD