Berlinul și Moscova își normalizează fără complexe relațiile

De la o vreme, baletul politico-diplomatic al marilor și foarte marilor puteri ale lumii evoluează parcă pe un ring de sticlă ușor casabilă. Mișcări lente, prudente, grija de a nu-i brusca pe cei din jur, politețuri și explicații liniștitoare. (Chiar și vulcanicul președinte american  mai pune surdină, de pildă când amână o nouă întâlnire cu liderul de la Kremlin, în atmosfera încărcată de la Washington.)

Aparenta acalmie și grațiozitate din sferele înalte ale politicii mondiale nu exprimă însă o relaxare reală a atmosferei de război rece hibrid, a cărui turație nu dă semne de încetinire. Dar încercări de detensionare, reușite sau infructuoase, temeinice sau reversibile se mai fac: Iran, Siria, Coreea, timid și în…NATO.

Mult mai siguri sunt pașii spre normalizarea raporturilor dintre Germania și Rusia. Cancelarul Angela Merkel și președintele Vladimir Putin s-au întâlnit pentru a două oară în mai puțin de șase luni, răstimp în care cancelarul i-a primit pe ministrul de Externe rus și pe șeful Marelui Stat Major al Armatei Federației Ruse. Berlinul și Moscova au grijă să nu-i îngrijoreze pe alții și, în primul rând America, pentru că un tandem Moscova-Berlin ar putea pune mari probleme Washingtonului, după cum scrie, repetat, politologul George Friedman. Și nu numai SUA, căci și alte state vest- și est-europene, din rațiuni diferite, monitorizează cu atenție dinamică raporturilor germane-ruse. Este și motivul pentru care și Moscova, și Berlinul au ținut să dea, încă o dată, asigurări că relațiile lor bilaterale sunt concepute și evoluează într-un cadru bine delimitat, pragmatic și nu sunt de natură să afecteze terții, indiferent cine ar fi aceștia. Nu se pune la cale vreun un parteneriat strategic, nu se intenționează acțiuni care să lezeze interesele SUA sau ale altor europeni, s-a declarat, și de această dată și pe canale oficiale, și în comentariile de presă din cele două capitale. Oricum, însă, competiția și chiar concurența economică este inerentă în lumea economiei de piață. Iar proiectul Nord Stream (despre care s-a spus că nici nu s-a prea discutat la această întâlnire, pentru că este bătut în cuie) reprezinta tocmai unul dintre motivele de preocupare de ambele părți ale Atlanticului.

Cei doi lideri au discutat, după cum s-a anunțat, despre Siria, Ucraina și probleme economice, dar, adaugă presă, au transmis totuși și “un mesaj în direcția Washingtonului, că nu vor acceptă niciun șantaj din partea lui Trump” – a completat destul de abraziv, pentru “Le Monde”, expertul Stefan Meister. “O apropiere pragmatică” – titrează, în schimb,  ziarul francez menționat. O breșă în politica de sancțiuni și de izolare a Rusiei, generate de criza din Ucraina, adaugă alți comentatori. “O convorbire (de trei ore –n.n.) foarte utilă și oportună”, informează oficial purtătorul de cuvânt al Kremlinului.

Ce se poate ști, totuși, mai concret, despre bilaterala confidențială Moscova-Berlin?

Siria: Rusia dorește participarea europeană la reconstrucția țării, pentru reîntoarcerea acasă a celor cinci milioane imigranți (dintre care trei milioane în Turcia) și reafirmă sprijinul pentru regimul Assad. Germania vrea un acord durabil ruso-american în materie și eventual un summit Rusia-Germania-Franța-Turcia, dar propune și alegeri în Siria.

Ucraina: Acordurile de la Minsk sunt într-un punct mort, au apreciat în esență fiecare dintre cele două părți. Germania se gândește la o misiune a ONU, Rusia la una a OSCE.

Și totuși, chiar dacă nu a constituit punctul forte al discuției  (cum s-a sustinut), proiectul Nord Stream 2 a fost răsfățatul comentariilor presei internaționale. Un proiect care trebuie finalizat cu orice preț și care va dubla exportul de gaz rusesc în Europa occidentală via Germania. În chiar ziua întâlnirii, “The Wall Street Journal” anunța un iminent val de sancțiuni americane pentru firmele participante la proiect (Gazprom, Engie, Shell, Basf, Uniper). Căci Nord Stream 2 ar accentua condiția de “Germaniei de “prizonieră a Rusiei” (Trump) și ar concura proiectatul export masiv în Europa de gaze de șist american, “care curge în valuri în Statele Unite”, cum se exprimă un cotidian vesteuropean. În plus, ar reduce drastic (cu două miliarde de dolari)  pe an) veniturile Ucrainei, provenite azi din drepturile de transport, dar și ale unor țări central-europene prin care tranzitează acum gazul rusesc.

În scurtele lor declarații care au prefațat întâlnirea, cancelarul Merkel a justificat “un dialog permanent” prin “numărul de probleme care ne preocupă”, iar președintele Putin a apreciat evoluția favorabilă a schimburilor comerciale ruso-germane. “A fost o deplasare foarte, foarte frumoasă”, a spus liderul de la Kremlin când s-a despărțit de ziariști.