Leonid Radzihovski: Inerție

Rosstat a publicat date statistice pentru primele șase luni. De la prima vedere putem spune că, în general, aceste cifre nu conțin nimic senzațional.

Pentru primul trimestru, PIB-ul a crescut cu 1,3%. Ceea ce se înscrie complet în limitele previziunilor: Banca Rusiei se așteaptă la o creștere anuală de ordinul de 1,5-2,0%, prognoza unanimă a analiștilor arată 1,6%.

Este ”mult” sau „puțin”?

Banca Mondială (BM) își face, de asemenea, și în decursul anului corectează prognozele. Astfel, potrivit ultimelor estimări, creșterea economiei mondiale în 2018 va fi de 3,1%. Țările dezvoltate, creștere de 2,2% (SUA, 2,7%), țările în curs de dezvoltare, 4,5%.

BM oferă prognoze și pe regiuni ale lumii. De exemplu, în Europa de Est și Asia Centrală, cele mai ridicate rate de creștere sunt așteptate în Turkmenistan – 6,3%. Pentru alte țări: Turcia – 4,5% (o încetinire destul de puternică, întrucât în 2017 s-au înregistrat un salt de 7,4%), Polonia – 4,2%, Ucraina ”fraternă” – 3,5% (însă trebuie avută în vedere profunzimea căderii în 2013-2016), etc. Deci, dacă luăm regiunea noastră, în Rusia se așteaptă cea mai scăzută rată de creștere anuală, 1,5% (cel mai apropiat de noi, Azerbaidjan, cu 1,8%).

Desigur, nu există limite de perfecțiune: de exemplu, în Japonia, creșterea este chiar mai mică – 1%. Cu o singură precizare: potrivit aceleași BM, în Rusia, PIB-ul pe cap de locuitor în 2016 era de 24.800 de dolari, iar în Japonia, 42.200 de dolari.

În orice caz, situația din economia noastră și previziunile creșterii, în primul rând, sunt departe de a fi strălucitoare și, în al doilea rând, ele sunt departe și de a fi senzaționale. Prin urmare, sunt FIREȘTI?

Dar cum SE EXPLICĂ o asemenea situație – aceasta este întrebarea. Cu atât mai mult, cu cât prețurile petrolului și gazului în acest an rămân destul de ridicate.  Atunci, unde se ascunde rădăcina răului?

Faimoasa noastră corupție? Dar aceasta este combătută în mod real. Din exemple recente: arestarea șefului Centrala de Știință și Producție ”Lavocikin” (or, aceasta este sfânta sfinților din complexul militar-industrial), arestarea fostului prim adjunct al ministrului pentru situații de urgență etc. Putem spune mereu: „nu este suficient!”, dar este evident că gheața s-a spart. Oamenii de afaceri înșiși, în sondajele de opinie, recunosc că a scăzut corupția.

Restrângerea administrativă și practici inacceptabile în lumea afacerilor, lipsa „instanțelor independente”? Așa ceva există. Dar, conform ratingurilor internaționale și aici dinamica este pozitivă. Și este puțin probabil că în alte țări din fosta URSS și Asia Centrală corupția ar fi mai slabă, iar climatul investițional ar fi mai cald.

Predominarea Statului în economie? Da, în multe dintre ramurile noastre o avem. Însă iar o întrebare: oare în același Turkmenistan cu creșterea lui record rolul Statului în economie este mai mic?

Cu atât mai îndoielnică se prezintă rețeta de redresare economică prin democrație, competiție politică ce ar fi o chezășie a „justiției independente“. Concurența politică este bună în sine. Dar ea este departe de fi întotdeauna chezășia „justiției independente“ (în anii ’90 noi, de asemenea, am trecut prin aceste învățăminte), și „democrația din Asia Centrală“, după cum se vede, nu împiedică creșterea economică din aceste țări.

În cele din urmă, sancțiunile? Dar nu trebuie exagerat: cumva ne-am adaptat la ele, apropo, comerțul exterior este tocmai în creștere rapidă, în acest an, cu 23%! Scăderea ritmului de creștere economică a început la noi în 2013, înainte de orice sancțiuni: în condițiile când prețul petrolului era ridicat, creșterea economică a fost de 1,3%, iar și în 2012 a fost de 2,5% – tot prea puțin pentru o „economie în curs de dezvoltare”.

La toate acestea, trebuie să adăugăm că indicatorii macroeconomici (deficitul bugetar, balanța comercială externă, inflația, rezervele) din Rusia sunt printre cele mai bune din lume. Dar cu scoaterea hipopotamului din mlaștină tot nu merge…

Există un clasament foarte credibil al Băncii Mondiale – lista țărilor în ceea ce privește condiții de desfășurare a afacerilor. În 2018, Georgia a devenit campioană, dintre fostele republici sovietice: locul 9 din 190 de țări ale lumii. Dar și Rusia, de asemenea, ocupă un loc mai degrabă decent, locul 35, depășind nu numai toate țările CSI (de exemplu, Uzbekistan – locul 74, Ucraina – 76), dar și mulți europeni respectabili (Italia, Ungaria, Belgia), precum și partenerii din cadrul BRICS – China, India, Brazilia. Mai mult, poziția Rusiei se îmbunătățește rapid de la an la an: în 2011 ea a ocupat locul 123! Doar păcat că ruptura dintre această poziție în clasament și rata de creștere a PIB-ului devine în cele din urmă din ce în ce mai mare…

În general, nerespingând mantrele tradiționale liberale cu privire la cauzele stagnării, se poate recunoaște că problema nu se reduce doar la acestea. Este adevărat că „economiștii patrioți”, în afară de mormăielile zgomotoase la adresa BM, a FMI, a Băncii Centrale și a „liberalilor” în general, nu oferă nimic deosebit de constructiv. De altfel, nu numai cu PIB va trăi societatea, nu numai PIB-ul revine „pe cap de locuitor”.

Dar cum SE SIMT oamenii înșiși?

Institutul sociologic VȚIOM măsoară în mod constant stări de spirit în societate. Acesta are mai multe scale și sisteme de coordonate, dar, în general, toate curbele sunt similare, paralele.

În anii 2000, toate evaluările situației din țară (și cele personale) au crescut constant (deși au început de la un nivel scăzut). Apoi, o prăbușire abruptă în criza din 2008. După aceea, o creștere destul de incertă. Apoi, Avântul de după Crimeea. În 2014, toate evaluările situației personale și a situației din țară au atins cele mai înalte cote pentru întreaga perioadă de cercetări. Apoi, o coborâre foarte lentă, dar, începând cu primăvara acestui an, coborârea s-a accelerat. Este adevărat că chiar și acum, pentru majoritatea indicilor, starea publică este de „peste 50%”, însă există un criteriu important în care evaluările au ajuns aproape la ” fundul istoric”.

La întrebarea: „Credeți că într-un an dumneavoastră (familia dumneavoastră) veți trăi mai bine sau mai rău decât acum?” doar 36% au răspuns „mai bine”. În al doilea trimestru al anului 2014, 73% vedeau ”o perspectivă mai bună”, iar în primul trimestru al anului 2009, 35%. Dar atunci economia trecea prin vârful crizei, iar acum, stabilitatea…

Or, stabilitatea fără o viziune a Perspectivei, a Proiectului seamănă cu o perspectivă a stagnării și a stărilor de spirit depresive. Aceasta ar putea fi o profeție auto-împlinită.

Leonid Radzihovski, Rossiiskaia Gazeta