Leonid Radzihovski: La întâlnirea dintre Trump și Putin au fost multe lucruri ciudate

Cu câteva zile înainte de întâlnirea cu Trump, Putin a vizitat mănăstirea Valaam (situată pe insula cu același nume din lacul Ladoga – n.n.. Care a fost motivul acestei călătorii?

Comportamentul ciudat al președintelui SUA în timpul întâlnirii cu el demonstrează că Trump este un om al lui Putin? Că este o persoană dependentă? Că a cesionat Kremlinului întreg spațiul post-sovietic, inclusiv Ucraina? Dacă da, cum se vor dezvolta lucrurile în continuare?

La aceste și alte întrebări ale portalului ucrainean Obozrevatel a răspuns jurnalistul rus Leonid Radzihovski, editorialist la Rossiiskaia Gazeta. Vă prezentăm ample fragmente din acest interviu.

Linia de comunicare

– După cum se știe, la 11 iulie, Putin a vizitat mănăstirea Valaam. În opinia dvs., care este motivul acestei călătorii? Se pregătea mental să se întâlnească cu Trump sau pentru altceva?

– Dacă aș fi un prieten apropiat al lui Putin, aș fi știut despre asta, dar atunci nu aș avea dreptul să vă spun despre asta. Dar nu sunt un prieten apropiat și de aceea nu pot răspunde.

Însă lui Putin, în general, îi place să meargă acolo. Nu știu ce face acolo – se roagă sau altceva? Nu pot spune. Dar, dacă se roagă, atunci rugăciunile sale au ajuns, el are acolo o bună „linie de comunicare”, deoarece la acest summit el a arătat, sincer vorbind, că are un efect mult mai mare decât partenerul său, Trump.

– Apropo de întâlnirea Putin-Trump. Nu credeți că este destul de ciudat că despre atitudinea lui Trump față de anexarea Crimeei a vorbit Putin și nu Trump însuși? O situație ciudată.

– Foarte ciudată. Presa democratică pur și simplu se sufocă de furie. Ei scriu că Trump ca și când ar fi lustruit pantofii lui Putin cu limba. Aceasta, desigur, este o exagerare, dar au fost acolo multe momente foarte ciudate.

Extrem de ciudată a fost declarația lui Trump că relațiilue cu Rusia au fost stricate din cauza prostiei și slăbiciunii Americii. Sincer, am auzit pentru prima oară ca un  președinte să vorbească în aces fel despre țara sa. Aceasta este ceva nou în diplomația mondială. El ar putea să-l condamne pe Obama personal, și apoi, probabil, la el acasă, și nu la o întâlnire cu un președinte străin.

Într-adevăr, este foarte ciudat că Putin în mod neașteptat a răspuns la întrebare în locul lui Trump. Acela stă lângă el, iar acesta răspunde pentru el. Ar fi un lucru normal când este vorba de prieteni foarte apropiați, când, la petrecere, unul răspunde pentru altul. Dar așa ceva arată ciudat la o întâlnire internațională, când răspunzi în numele președintelui cu care te întâlnești pentru a doua sau a treia oară.

Cea mai ciudată declarație a lui Trump a fost că el are încredere în cuvintele lui Putin nu mai puțin decât în serviciile de informații americane. Ei bine, acest lucru este cu totul o rușine. Atunci este timpul să desființezi aceste servicii de informații, de care nu ai nevoie, și să primești informații de la președintele străin.

Trump, în general, face o mulțime de lucruri ciudate, dar până astăzi nici el încă nu a făcut așa ceva.

– Se poate spune după aceasta că Trump este un om al lui Putin, că el nu este deloc independent?

– Nu, nu aș merge atât de departe. Este clar că toți entuziaștii de conspirologie s-au excitat foarte mult, din nou, a intrat în joc o celebră acuzație, pecum că Putin, chipurile, ar avea pârghii de a influența asupra lui Trump, că acesta ar fi aproape un agent racolat…

În timp ce nu există nici o dovadă, totul este doar bla bla bla. Dar că toate acestea par ciudate este un fapt evident.

Crimeea și zăpada de anul trecut

– Putin a spus fraza: „Am organizat un referendum în Crimeea”. De fapt, el a recunoscut că Rusia l-a făcut. Nu credeți că el, cum se spune, s-a demascat?

– Pur și simplu, atmosfera a fost atât de liberă, încât a spus-o. Dar ce contează… Ei bine, în teorie, dacă cineva încerca să se agațe de cuvinte, Putin ar fi putut spune: „Am spus «noi», referindu-mă la conducerea Crimeei, pentru că pe urmă Crimeea tot a intrat în componența noastră…” Ar fi găsit ceva de spus.

Toate acestea sunt niște fleacuri. Pentru toată lumea este clar că, în primul rând, subiectul Crimeei îl interesează pe Trump ca zăpada de anul trecut. Și în al doilea rând, despre ce să vorbim? De fapt, Putin a spus ceea ce toată lumea știe deja. „America, la fel ca toate țările europene, nu recunoaște aderarea Crimeei din punct de vedere juridic. Punct”. Însă a doua jumătate a acestei fraze sună mult mai puțin încurajator pentru Ucraina: „Dar America, la fel ca toate țările europene, a luat act demult de acest fapt și în niciun fel nu este revoltată în această privință”. Există sancțiuni pentru Crimeea, nimeni nu le va anula. Dar sancțiunile pentru Crimeea în sine sunt absolut nesemnificative și n-au nicio importanță.

 – Pe baza întâlnirii dintre Putin și Trump, putem presupune că Trump i-a dat lui Putin controlul asupra spațiului post-sovietic?

 – Ce înseamnă ”i-a dat?”

 – Că l-a lăsat pe Putin să promoveze o politică externă față de aceste state, pe care o consideră necesară fără să se uite înapoi la Statele Unite”.

– El o promovează și așa, fără aprobarea cuiva. Și ce contează?

Să lăsăm subiectul Ucrainei care este sensibil pentru dumneavoastră. Există o țară mică, neajutorată, numită Georgia. Să spunem că Trump și-a spălat mâinile și a spus: „Mănâncă această Georgia, fă cu ea ce vrei”. Ce poate face Putin acolo? Să introducă trupe? Să înceapă un război?

Sau există o țară, Uzbekistan, cu 30 de milioane de oameni. Ce se poate face cu ea?

Desigur, patronajul Americii este foarte important, apărarea psihologică, reală sau mitică, este foarte importantă. Dar, în afară de aceasta, există pur și simplu țări – țări cu propria lor populație, cu guvernele lor, cu elitele lor. Și nu este atât de ușor să le faci ascultătoare printr-o singură lovitură. Acest lucru, desigur, se poate face, dar va necesita eforturi incredibile.

Nu este totul atât de simplu. „Sfere de influență”, „control”… Sună frumos. Dar cum arată acest lucru în realitate? Să presupunem că America renunță la Ucraina. Ei bine, ei nu vă vor furniza arme. Și ce urmează? Ce va face Rusia? Se va război? Va introduce tancuri?..

 Victorii mari, influență mică

– Reforma sistemului de pensii a stricat puțin ratingul lui Putin. Va lua el măsuri pentru a reveni la cifrele fantastice de cota de popularitate a sa?

 – Nu cred. Probabil ar fi bucuros. Putin este foarte sensibil la ratingul său. Poate că la Valaam s-a rugat ca ratingul să se întoarcă. Întâlnirea cu Trump, probabil, îi va împinge un pic ratingul, dar acesta este un lucru atât de mărunt, care în Rusia va fi uitat în câteva zile. Mai ales că propaganda rusă a epuizat atât de mult temele de politica externă … Tot timpul, în fiecare zi Rusia câștigă mari victorii, în fiecare zi „Putin i-a învins pe toți”. Dar când în fiecare zi se obțin victorii mari, aceasta nu exercită nicio influență asupra oamenilor …

Evenimente reale care ar putea ridica ratingulul? Nu-mi pot imagina ce ar putea fi. Din punct de vedere economic, nu ne așteaptă nimic deosebit de bun, dar nici ceva deosebit de groaznic … Nimic mai rău, nici ceva mai bun decât întotdeauna.

Să lupți, să eliberezi altceva? În primul rând, nu mai este nimic, în al doilea rând, așa ceva nu este deloc popular în Rusia.

De ce Crimeea era populară la nebunie? Din două motive. În primul rând, pentru că toată lumea din Rusia a crezut că Crimeea a fost luată ilegal de la Federația Rusă și că idiotul de Hrușciov, prin decretul său prost și bezmetic, a dat-o Republicii Ucrainene. „S-a luat de la noi ceea ce ne aparține nouă”. În al doilea rând – și este un lucru cel mai important – că totul a fost făcut fără nicio împușcătură, că totul a mers strună. De aici au pornit aceste glume despre „oameni politicoși” și așa mai departe.

Nu există un popor care n-ar adora astfel de victorii. Dar implicarea într-un război este o altă poveste. De exemplu, acțiunile militare în Siria, care, în general, nu au dus la victime în masă – câteva sute de ruși au murit în doi ani. Pe scara Rusiei, cu 150 de milioane de oameni ale ei, este un simplu zerou, nimic deloc. Cu toate acestea, acesta este un război nepopular, oamenii nu-l plac.

 

Între rating și Donbas

– Nu credeți că anexarea Donbasului astăzi ar putea ridica ratingul lui Putin?

– Nu, nu cred. Cred că acest lucru ar putea provoca o mie de noi probleme neplăcute de care Putin nu are nevoie absolut deloc. Chiar dacă Trump, din motive total necunoscute, nu ar reacționa deloc – „anexează ce dorești”, atunci Europa ar reacționa foarte energic. Cel puțin, Polonia și Germania ar reacționa acut la acest lucru, ceea ce înseamnă că Rusia va primi o nouă rundă de sancțiuni.

Abia totul a început să se liniștească, abia totul a început mai mult sau mai puțin să intre în normal. Sancțiunile nu au fost anulate, dar s-a văzut că, eludând sancțiunile, relațiile se normalizează în modul cel mai frumos, se fac și tranzacții comerciale. Sancțiunile nu reprezintă un gard continuu. Acestea ocupă un segment foarte îngust, îl puteți ocoli și puteți acționa.

Deci, totul din ce în ce mai mult se face normal. Putin a devenit din nou „regele muntelui”, și brusc – asupra ta din nou vor cădea sancțiunile!

Rusia ar avea o scurtă izbucnire de entuziasm militar nebun. Dacă s-ar fi întâmplat așa cum era cu Crimeea, dacă Donbas ar fi fost atașat fără o singură împușcătură, fără victime… Da, ar exista  o izbucnire de bucurie, dar, spre deosebire de Crimeea, Donbas nu este un vis rusesc. Toată lumea știe că acolo totul este ruinat, prăbușit, este necesar să se refacă totul, este necesar să bagi acolo niște sume imense de bani. În plus, acolo trăiesc 2-3 milioane de persoane care se află într-o situație dificilă. Acum, atunci când se pregătește reforma sistemului de pensii, când situația este și așa dificilă, poți să-ți atârni pe gât toate acestea? Nimeni nu va fi încântat de asta. Acesta este primul lucru.

Dimpotrivă, cred că acum modul în care Putin ar putea să-și crească ratingul este diametral opus. Dacă, în 2014, Putin își ridica cota de popularitate, bătându-și pumnul pe masă și spunând: „Eu sunt stăpânul aici și nu-mi pasă de toți europenii”, acum el poate în mai mică măsură, dar poate să-și ridice ratingul, zâmbind înăuntrul țării și spunând: ”Ați văzut? I-am păcălit pe toți. Cine a avut dreptate în 2014 – ucrainenii, liberalii, demșizii (cuvânt insultător, format din două cuvinte – „democrație” și „schizofrenie”) sau eu? Eu am avut dreptate”.

„Au trecut 4 ani. Și ce? La mine, în vârfurile degetelor, vin în fugă toate aceștia ca Merkel, Macron și Trump. Ei bine, ei nu ridică sancțiunile, bine, la dracu’ cu ele. Psihologic, cine este stăpânul? Eu sunt stăpânul. Ei vin la mine în mod real? Vin. Mă recunosc? Recunosc. Vorbesc cu mine politicos? Mai mult decât politicos. Eu sunt stăpânul. Eu am învins. Fără niciun efort.

Și acum, când am câștigat, când am obținut o victorie politică psihologică, bineînțeles, haideți să normalizăm relațiile. De ce ne certăm cu ei? În mod evident, nu cedăm nici un micron din ceea ce constituie interesele noastre, suveranitatea, bla-bla-bla, dar, la început, am fost un învingător brutal și puternic, iar acum o să fiu un învingător milostiv și larg la inimă.

Haideți să normalizăm relațiile cu Occidentul. Dar care Occident? Haideți să normalizăm relațiile cu Ucraina! Care problemă? Anul viitor, la ei au loc alegeri prezidențiale. Ei bine, e minunat! Vine un nou președinte și vom fi prieteni cu el. Ei bine, ei nu vor fi de acord cu Crimeea. Și ce? Câți oameni nu sunt de acord cu ceva.”

Iată o imagine – „Vladimir cel Groaznic” se transformă în „Vladimir cel Milostiv”, ofensiva se schimbă în destindere…