Viorel Roman: RUSIA, imaginea inamicului și istoria demonizării

Feinbild Russland. Geschichte einer Dämonisierung. Promedia Verlag, Wien 2016, 302 S. este titlul unei cărți de excepție a vienezului dr. Hannes Hofbauer.

Adversitatea, inamiciția creează, întotdeauna și pretutindeni, o imagine nefavorabilă, dușmănoasă a inamicului și de aici până la demonizarea lui nu este decât un pas. Asta e încă Rusia în percepția apuseană, coșmarul marxist-leninist s-a volatilizat, imaginea negativă a rămas. La a 12-a întâlnire a Clubului Valdai, Vladimir Putin remarca: „Și spațiul informațional mondial este zguduit astăzi de războaie, într-un fel. Oamenilor li se impune „singurul mod corect” de a vedea și de a interpreta evenimentele, în vreme ce anumite realități sunt fie ascunse, fie manipulate. Suntem cu toții obișnuiți să etichetăm și să ne creăm o imagine a dușmanului“.

Istoria unei demonizări milenare. Crearea imperiului rus

În 988 cneazul Vladimir de la Kiev se botează în Herson (Crimeea), în 1240 Rusia Kieveană este ocupată de Hoarda de Aur. Marea Schismă îi găsește pe ruși în tabăra ortodoxă și după ce Constantinopolul cade sub turci, Rusia devine „a treia Romă“, o mare putere, în conflict permanent cu Occidentul. Mai ales că încearcă, în cele opt cruciade ortodoxe, să elibereze Constantinopolul de Islam, să refacă Imperiul Roman de Răsărit, și de fiecare dată Rusia este oprită de occidentali.

1914-1945. În perioadă premergătoare, razboiul împotriva Rusiei începe cu neliniștea Marii Britanii că Rusia devine un concurent în „Heartland“ (după Mackinder) și pe urmă, cu războaiele mondiale, în care Germania, de la „Drang nach Osten“ până la „Volk ohne Raum“, încearcă să destabilizeze Imperiul Rus prin crearea, între fronturi, a Ucrainei, care este până în zilele noastre mărul discordiei între ruși și occidentali.

1945-1991. După prăbușirea Germaniei Mari începe Razboiul rece împotriva URSS-ului. SUA creează Bretton Woods System și începe o luptă de uzură, de propaganda anticomunistă. Containment sau Politica de izolare, pentru a preveni extinderea comunismului în lume. Moscova cade în capcana numită Afganistan și nu mai durează mult până a intra în faliment.

1991-1999. În genunchi! Era Boris Elțin înseamnă sfârșitul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, intervenția malefică a terapiei de șoc a Fondului Monetar Internațional și, nu în ultimul rând, expansiunea contraproductivă, fără sens, a Alianței militare nord-atlantice spre est, la granița Rusiei, dar și înmânarea sceptrului puterii la 31 decembrie 1999 lui Vladimir Putin.

2000-2018. Stabilizarea, consolidarea puterii de la Moscova incepe prin recentralizarea administrativă, conștientizarea că prăbușirea URSS este o dramă a poporului rus și cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului. Destinderea dispare, începând cu conflictul armat cu Georgia.

Soft Power. Conceptul revoluției portocalii. Germania începe, societatea civilă intervine, banii vin din Vest. Proteste în Rusia, oricum Moscova este prevenită. Lupta pentru Ucraina. UE vine cu Tratatul de asociere din 2013. De la Maidan la razboiul civil. Ucraina se destabilizează, Crimeea e din nou rusească. Masacru în Odesa, represalii la Kiev și razboi în Dombas. Propaganda apuseană: rușii sunt vinovati. Restabilește pacea Minsk-II? Sancționarea Moscovei și un război economic. Boicotarea Olimpiadei. Embargoul, Mobbing și Bashing contra rușilor. Moscova reacționează. Lupta cea mare pentru petrol si gaze.

Din 1999 rusofobia evoluează. Putin e declarat ”o încarnare a răului”. Încercuirea Rusiei cu o nouă imagine negativă a inamicului. Analizele obiective nu-s la modă, din nou dihotomia, prieten sau dușman.

Istoria demonizării rușilor se incheie la 12 februarie 2016, când, la Havana, Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Moscovei și a întregii Rusii declară: „nu suntem concurenți, ci frați“ și astfel începe o nouă eră în relațiile ruso-occidentale. George F. Kennan, geniul Razboiului Rece,vede din nou foarte clar: „Da, povestiţi copiilor şi nepoţilor că aţi trăit în epoca lui Bill Clinton şi William Cohen, în epoca lui Madeleine Albright şi Sandy Berger, în epoca lui Trent Lott şi Joe Lieberman, şi că aţi fost prezenţi la crearea noii ordini de după războiul rece, când aceşti giganţi ai politicii externe şi-au pus creierii laolaltă pentru a naşte… un şoricel. Noi suntem în era piticilor. […] Eu cred că este începutul unui nou război rece. Cred că ruşii vor reacţiona treptat de-o manieră adversă şi că aceasta va avea un efect asupra politicilor lor. Cred că e o eroare tragică. Nu există nici o raţiune de a face aşa ceva. Nimeni nu era ameninţat. Această extindere va face să se răsucească în mormânt Părinţii Fondatori ai acestei ţări. Noi ne-am angajat să protejăm un mare număr de ţări, deşi nu avem nici resursele şi nici intenţia de-a o face în chip serios. […] M-au iritat în mod special trimiterile la Rusia ca la o ţară care moare de dorinţa de a ataca Europa de Vest. Oamenii oare nu înţeleg ? Diferendumurile noastre erau cu fostul regim sovietic. Şi acum noi le întoarcem spatele acestor oameni care au organizat cea mai mare revoluţie din Istorie ca să pună capăt regimului sovietic, şi asta fără vărsare de sânge.”

O carte de istorie dar, mai ales, de strictă actualitate, bine scrisă și documentată. Merită citită de cei ce vor să vadă și reversul medaliei, nu numai Fake News.

Viorel ROMAN, politolog

Timișoara