Regimentul ”Transilvania” și nodul în papură

Vyacheslav Samoshkin

Recent, președintele Vladimir Putin a ordonat ca unui număr de 11divizii și regimente ale armatei ruse să le fie acordate titluri de onoare, în memoria predecesorilor lor care s-au distins în luptele Marelui Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945). Acest eveniment a stârnit în anumită parte a presei din regiune tot felul de răstălmăciri și interpretări care, de fapt, nu sunt altceva decât căutarea unui nod în papură.

După o veche tradiție militară rusă, titlurile onorifice care se atribuie unori unități militare reprezintă, de fapt, denumiri geografice – ale orașelor, râurilor, ținuturilor, chiar satelor unde unitatea respectivă s-a acoperit de glorie în luptă, în timpul războiului. În acest sens, este firesc că printre titlurile onorifice acordate figurează toponimele rusești, beloruse, ucrainene, poloneze, germane, adică toponimele legate de drumul de luptă parcurs de Armata Sovietică pe calea spre victoria asupra Germaniei naziste. În această ordine de idei, Regimentul 400 de artilerie cu autopropulsare care face parte din Divizia 90 de tancuri a primit titlul onorific ”Transilvania”, în memoria luptelor pe care le-a dus Armata Roșie pentru eliberarea teritiriilor românești, inclusiv a Transilvaniei.

Această tradiție de acordare a titlurilor onorifice (și nu numai unităților militare, dar și comandanților de trupe) are rădăcini istorice. Poate că unii au auzit de celebra Diviziea sovietică/rusă de tancuri ”Kantemirovskaia”. Acest titlu onorific  divizia l-a primit în 1943, în urma luptelor crâncene cu germanii, în zona localității Kantemirovka din regiunea Voronej. Cândva, în secolul XVIII, în jurul acestei localități se întindeau pământurile dăruite de Petru cel Mare familiei lui Dimitrie Cantemir, de unde și provine numele satului, Kantemirovka (astăzi, o așezare de tip urban).

În septembrie 1789, în zona Focșanilor și a râului Râmnic, generalul rus Aleksandr Suvorov, venind în ajutorul trupelor austriece, a repurtat o victorie strălucită, zdrobind armata turcă al cărei efectiv depășea de patru ori efectivul trupelor lui Suvorov și al austriecilor. În afară de faptul că, pentru această victorie, Suvorov a primit titlul de conte al Imperiul Austriac și al Imperiul Rus, la numele lui a fost adăugat și titlul onorofic ”de Râmnic”. Peste 22 de ani, discipolul lui, Mihail Kutuzov va primi și el titlul ”de Smolensk”– în cinstea bătăliei de la Berezina (din ținutul Smolensk) în care Kutuzov a nimicit și a fugărit resturile armatelor lui Napoleon, în toamna anului 1812…

Așa și titlul onorific ”Transilvania” nu este decât un remember, o cinstire a eroilor sovietici care au participat la eliberarea României de fasciștii germani, a eroilor dintre care peste 389.000 au murit, au fost răniți, au dispărut. O mărturie vie a acestei pagini istorice sunt cele peste 115 de cimitire și locuri de înhumare ale ostașilor sovietici de pe teritoriul României.

Dar se poate  întreba: de ce tocmai ”Transilvania” și nu ”Moldova”, unde diviziile și regimentele sovietice au luptat, de asemenea? Poate datorită faptului că luptele din Nordul Transilvaniei au fost deosebit de grele.

Pentru un soldat sau ofițer rus care va face serviciul militar la regimentul 400 ”Transilvania”, de acum înainte acest nume onorific va însemna, în primul rând, România, în al doialea rând, va însemna frăția de arme ruso-română din toamna 1944 – primăvara 1945, când Armata sovietică și Armata Română au luptat împreună pentru eliberarea României și a altor țări din Europa de trupele germane.