“Cazul Sobciak”, un film despre și pentru istorie

În centrul filmului documentar realizat de Vera Kricevskaia şi Ksenia Sobciak se situează cel mai dramatic episod din cariera politică a celui care a fost primarul oraşului Sank-Petersburg, Anatoli Sobciak: campania pornită împotriva lui de structurile de forţă în 1996.

Din start, istoria relatată în film de Vera Kricevskaia şi Ksenia Sobciak este delicată – este foarte clar cât de dificil îi este fiicei-coautor să vorbească despre tatăl ei. Deci, nu poate fi vorba de un documentar pur. În plus, povestea în sine este plicticoasă, neinteresantă: un politician supus presiunilor organelor de forţă după ce a pierdut, în 1996, alegerile pentru un nou mandat de primar, ameninţat cu închisoarea şi salvat de consilierul lui, Vladimir Putin, care i-a organizat, în secret, “fuga din Rusia”, la Paris.

Cam despre asta este filmul, iar Ksenia Sobciak lansează întrebarea-cheie imediat, chiar dacă oarecum eronat: e adevărat că Putin a devenit preşedinte al Rusiei în urma acestor evenimente?

În povestea despre Sobciak interesant este faptul că ea este relatată de cei implicaţi acum, când toţi ştiu ce a urmat. Multe s-au întâmplat de atunci. Unii au stat după gratii zece ani sau au murit după gratii, alţii mai sunt şi astăzi acolo. Dar nimeni nu a mai reuşit să-şi salveze prietenul într-un mod atât de spectaculos, scrie Dmitri Butrin în cotidianul Kommersant.

Autorul articolului remarcă, printre altele, că toate personajele intervievate sunt filmate într-un con de umbră, astfel încât atenţia spectatorului să nu fie atrasă de detalii lipsite de importanţă în contextul dat. Toţi, inclusiv Vladimir Putin, apar în acelaşi interior lipsit de expresie, prost luminat: o canapea, o masă şi un dulap în spate. O bucată, practic, din apartamentul Kseniei Sobciak, acolo unde s-ar fi produs luarea de mită de care a fost, ulterior, acuzat tatăl adolescentei de atunci. Nimic altceva nu contează decât povestea.

De fapt, întreaga istorie expusă în obscuritatea camerei pe jumătate goale este povestea unei familii. Nu întâmplător, după eşecul din alegeri şi absolut debusolat de o ceartă neînţeleasă cu Elţîn, Anatoli Sobciak nu găseşte altă modalitate de a-i trimite o scrisoare preşedintelui decât prin intermediul unui prieten comun – Sati Spivakov. I-a răspuns nu preşedintele, ci Naina Elţina: “Îmi pare rău că s-a întâmplat aşa”.

Este o poveste cu suişuri şi coborâşuri, este povestea salvării şi a morţii lui Anatoli Sobciak, unul dintre cei mai populari politicieni ai anilor 1990, primul primar ales al oraşului Sankt Petersburg, care a oferit Rusiei aproape întreaga conducere actuală. Anatoli Sobciak este reprezentantul poporului care l-a ales. Pentru oraşul său, el vrea să deschidă o fereastră spre Europa. E candidatul poporului şi al intelectualităţii. Este împotriva terapiei de şoc a lui Elţîn, deşi înţelege că reformele sunt necesare. El vrea ca puterea să aparţină celor în care poţi avea încredere. Ce a rămas? Puterea deputaţilor care au încredere unii în ceilalţi, puterea preşedinţilor, prietenilor, care nu te lasă în momente de criză.

Vladimir Putin este eroul principal al filmului nu pentru că în jurul lui se contruieşte întreaga acţiune. Ci pentru că, indiferent de întrebările adresate de Ksenia Sobciak pe parcursul filmului, el răspunde la prima, cea mai importantă întrebare. Şi nu răspunde Putin al anului 2018, ci Putin din 2003. El şi atunci ştie că oamenii nu se schimbă, iar fundalul, luminat sau obscur, nu contează, fundalul poate fi ignorat. Contează doar ce este în interior, iar în interior este întotdeauna acelaşi lucru. La fel până la moarte. Lumea este compusă din cei pe care i-ai ales ca prieteni, apropiaţi, familie şi din cei pe care nu i-ai ales. Este mai presus de politică, notează Kommersant.