Aleksandr Nikulin: Rusia se pustieşte din interior

Orăşenii fug la ţară. Un fenomen definit de sociologi drept noul trend rusesc. În anumite regiuni, cota de „dezurbanizare” poate atinge şi 10 procente. Directorul centrului de studii agricole, Aleksandr Nikulin, vorbeşte despre acest exod într-un interviu pentru Lenta.ru.

 

– Orăşenii chiar se mută la sat?

– Este deja al doilea val de orăşeni care se retrag în mediul rural. Pleacă nu doar pentru a supravieţui, cum s-a întâmplat la începutul anilor 1990. Pleacă în mod conştient. Mulţi îşi deschid afaceri de familie. Caută o nişă originală de activitate economică. După anul 2000, cu precădere în regiunile situate în vecinătatea marilor oraşe, agro-holdingurile au apărut precum ciupercile după ploaie. La acel moment, raportul dintre rublă şi dolar era atrăgător pentru investitorii interesaţi de agricultură.

– Poate fi evaluată amploarea dezurbanizării? Câţi s-au întors la sate?

– Cu exactitate nu se poate spune. Acum toţi sunt mobili. Reţeaua de transport este bine dezvoltată. Astăzi eşti orăşean, mâine – locuitor de la ţară. Adică este imposibil să vorbeşti despre o autonomie oraş şi sat. Conform datelor statistice, Rusia numără 150.000 de localiţăţi rurale. Dar vreo 30.000 sunt numai pe hârtie: sunt aşezări abandonate. Dintre ele, cam 10.000-12.000 trăiesc graţie orăşenilor care deţin o căşuţă, dacia.

Desigur, cei care fug în mediul rural nu pot, deocamdată, să insufle satului rus o a doua viaţă, mai precis să readucă la viaţă acel spaţiu. Dar exodul este suficient pentru a da un impuls schimbărilor pozitive de la ţară. Se creează locuri de muncă, se formează o bază pentru turismul rural. Cei cu dacia sunt interesaţi ca satele să se umple şi de alţi oameni, să se organizeze, să se modernizeze. Casele abandonate, unele foarte mari şi frumoase capătă suflu, grădinile sunt pline de culturi.

 

– Să înţegem că, prin multe sate, populaţie băştinaşă nu a mai rămas?

– Depinde de regiune. Dar tabloul social al satului se modifică. Are loc o diversificare a activităţilor ţăranului. Un proces care a început în anii 1990. Acum, fenomentul se intensifică. Se construieşte mult, apar tot felul de servicii. Într-o familie există cam doi-trei membri care mai pleacă în oraşele mari pentru salarii. Lucrează două-trei luni, revin, stau o perioadă şi pleacă din nou.

Recent, am analizat această situaţie cu oamenii de ştiinţă din China. Ei ne-au spus că ţara lor se împarte în trei categorii: China rurală, China urbană şi China migratoare. Cam la fel se poate spune şi despre Rusia. Migranţii interni din satele ruseşti reprezintă o armată puternică, sunt milioane. Iar ei constituie un element neformal al economiei rurale. Banii câştigaţi sunt investiţi tot în gospodăriile lor.